Gelu Voicu – Pusei briciul sa ma raz

Gelu Voicu ne aduce un colaj de joc pe cinste, de-ala care te scoate de pe scaun și te aruncă-n mijlocul hori. „Pusei briciul să mă raz” nu-i doar un titlu, e o invitație la voie bună, cu iz de petrecere adevărată, dintre cele de la sat, unde lăutarii fac legea. Aici, în programul live, simți cum scoțând din strune și din suflet, artistul îmbină sârbele ardelenești cu horele line, creând un val de energie care te prinde de la primele acorduri. E genul de melodie care-ți aduce aminte de nunți cu mese lungi, de șezători unde se spunea o vorbă bună și se cânta din inimă, de duminici cu joc în poiată.

Pe fundal, acordeonul și vioara se împletesc cu un ritm molcom, apoi se accelerează, așa cum trebuie la o horă adevărată – ba te strânge, ba te lasă să răsufli. Vocea lui Gelu Voicu, caldă și plină de haz, îți șoptește parcă povești din bătătură: despre băieți isteți și fete cu fuste înflorate, despre dor și veselie. Fiecare notă e ca o învârtită pe prispa casei, în timp ce bătrânii zâmbesc și tinerii se prind în horă. Instrumentele tradiționale – de la caval la cobză, dacă apar – nu sunt doar sunete, sunt glasul unui neam care știe să sărbătorească viața.

Așa că, dacă vrei să simți cum miroase a fân cosit și a pălincă bună, dă-i drumul la videoclip. Pune briciul la o parte și vino în horă. Ascultă-l pe Gelu Voicu cum te cheamă cu jocul lui, de parcă toată suflarea satului s-ar fi strâns sub streașină. E un colaj de joc românesc care nu se sfiește să fie vesel, să fie viu, să fie al nostru, al tuturor. Apasă play și lasă-ți piciorul să bată ritmul, căci așa e la român: unde-i cântec și joc, acolo-i și sufletul acasă!