Romica Puceanu – Omule cu supărare

Romica Puceanu cântă de data asta din suflet, direct în struna inimii, cu o piesă de ascultare care te prinde hăt, departe de gânduri grele. „Omule cu supărare” e genul acela de cântec românesc lăutăresc pe care-l asculți târziu, după miezul nopții, când lumea tace și doar vioara și glasul cald mai au ceva de spus. E o doină cu tâlc, o vorbă bună pentru cel care duce dor amar, o mângâiere pe obrazul sufletului. Ritmul e molcom, așezat, fără grabă – cum se cuvine la o sezătoare adevărată sau la o petrecere boierească de altădată, unde oamenii știau să asculte și să simtă fiece notă.

În spatele acestei interpretări simți vibrația instrumentelor tradiționale – acordeonul care plânge duios, țambalul care împletește arpegii și, bineînțeles, glasul molcom al lui Romica, atât de autentic, încât pare că ți-l șoptește la ureche. Este muzica aceea pe care o pui la o nuntă când vrei să-i faci pe meseni să tacă și să se emoționeze, sau la o masă cu prietenii, când amintirile se așază cuminți la masă. „Omule cu supărare” nu e un cântec de joc săltat, ci unul de ascultare – un colaj de trăiri curate, românești, care te cheamă să închizi ochii și să lași melodia să treacă prin tine.

Dacă ai poftă de o muzică adevărată, românească, dintre cele care nu se grăbesc, dă-i drumul la volum și ascultă-l pe Romica Puceanu cum își spune oful. Pune-ți un pahar de vin bun, lasă grijile deoparte și lasă-te purtat de aceste sunete calde – exact ca la o petrecere boierească de poveste. Hai să ascultăm împreună și să simțim frumusețea folclorului nostru, pentru că așa, românește, mai rar se mai cântă!